Ce a insemnat Brett Favre in NFL?
Daca e sa o luam dupa cifre:
Ani in NFL – 17
Jocuri 257
Att: 8,758 (Record NFL)
Comp: 5,377 (una catre el insusi – prima pasa din cariera de Packer) (Record NFL)
Yards: 61,655 (Record NFL)
TD/INT: 442/288 (Record NFL)
Cele mai multe meciuri castigate de catre un starter QB: 160
Unul din doar 8 QB’s din istoria NFL care a dat o pasa de TD de 99 yarziDar mai presus de toate acestea…el a contribuit la frumusetea acestui sport:

Mandru de a fi roman!!!!

Peanut (Peanut-foo)

Walter (dumbass)

He he he….iata ca s-a intamplat si asta…ultima activitate majora a echipei WARRIORS (pe langa intensele antrenamente) a fost intalnirea de luni seara. Trei echipe, Gold Warriors, White Warriors si All Black Warriors s-au intalnit pe terenul din cadrul Facultatii de Drept cu incrancenare, dedicatie si nu in ultimul rand dragoste fata de acest sport minunat. A fost un spectacol, s-a aratat ca se vrea mai mult si mai presus de toate ne-am demonstrat ca am progresat dar si ca putem MULT MAI MULT.

A fost o atmosfera incredibila…dupa ce ne-am schimbat in vestiare (chiar din acel moment se simtea tensiunea si nerabdarea din noi…fiecare incercand glume dar sub ele mascandu-se emotia). Am intrat pe incercatele pe terenul acoperit de intuneric…si pur si simplu nu simteam nici unii nimic…APOI s-a intamplat, s-au aprins luminile si odata cu “caldura” luminilor am vazut la cei din jurul meu si am simtit in propria-mi persoana cum incepe sa se straga adrenalina… O incalzire scurta, executata de fiecare cu o constiinciozitate mai mare decat pana acum (o sa se vada asta si in una din pozele de mai jos). Apoi meciurile…Blacks au stat primii pe bara in urma tragerii la sorti, am privit atent tactica celorlalte echipe pentru a ne da seama daca am avut dreptate in modul in care doream sa abordam jocul cu fiecare. Jocul a fost unul de contact prin excelenta, lucru favorizat si de dimensiunile terenului. Ce pot sa spun…foooarte frumos. Au fost faza frumoase, tackel-uri, interceptii, pase, eschive, TD-uri…

Mentionez si prezenta catorva spectatori carora le multumesc ca au infruntat frigul pentru ne vedea, chiar daca numai un timp mai scurt….Printre acestia a fost si Cristi Lupsa (cel care a scris despre noi in Esquire) care a zis ceva de genul “Am auzit ca faceti asta si nu puteam sa o ratez”. Multumim inca o data Cristi pentru sustinere. Data viitoare asteptam mai multi dintre voi. Credeti-ma pe cuvant cand va zic ca veti avea ce vedea.

Dupa meci cei care au fost in Paparazzi am putut sa comentam unele faze, am ras, ne-am uitat la poze si la filmare (MTFK te rog vindeca-ti umarul ala pentru ca valeitati de cameraman sau fotograf NU AI ) =))=)) ).

A fost si un moment “trist” si anume ca acesta a fost ultimul antrenament al lui Gabi cu noi inainte de a se intoarce in Italia. Iti multumesc ca ai fost alaturi de noi, am avut ce invata de la tine si sper ca am reusit sa te convingem ca dorim sa facem treaba buna, ca avem determinarea de a continua. Si asa cum ai spus-o si tu…cine stie poate in viitor adversari (as completa aici eu “Adversari..pe teren…. pentru ca in afara lui vom fi mereu prieteni).

In incheiere nu puteam decat sa cant: O ale ale! A Tica Tica Tonga! A Mazza Mazza Mazza! O ALE Balua Balue!

WARRIORS!!!!

Gaby….with blood! (nu e al lui) )

Pozele sunt din primul cantonament al echipe, cantonament care a avut loc acum 2 saptamani (da stiu ca a trecut cam mult pana sa le postez dar deh…sunt mai lenes). Totul a avut loc undeva pe Valea Prahovei prin bunavointa lui Alex, centru nostru mult iubit. Cu aceasta ocazie ne-am dat cu to(n)tii seama ca suntem fooooarte nepregatiti din punct de vedere fizic, un capitol la care trebuie sa tragem tare, si cred ca toti sunt de acord cu mine cand zic ca dealul ala a fost criminal! Dar in acelasi timp NECESAR! Cu ocazia asta am reusit sa invatam cateva chestii noi, discutiile tactice desfasurandu-se pe compartimente fiecare cu exercitii specifice. Am descoperit pasiuni comune (a se citi WORMS: Mayhem si Jeff Dunham) si chiar avem o noua TD celebration…Avand in vedere ca am scapat fara a face nici unul dintre noi penumonie pot spune ca a fost foooarte reusit. Ca sa nu ma lungesc prea mult la vorba vreau sa ii multumesc lui Alex pe aceasta cale, atat lui cat si bunicilor lui care ne-au suportat timp de doua zile (bunica a fost geniala vrand neaparat sa faca o poza cu noi “imbracati asa frumos ca Robocop”).

Oameni buni…data viitoare mai multi! Si acum POZE

QB Action

Poza cu Robocop(ii)

Impreuna: Si la bine…..

si la Rau

MetalHeads (chiar daca e mai mult material plastic)

Eu insa vreau sa zic aici despre Warriors Bucuresti. Ei bine totul a inceput cu niste discutii online, pe forumuri, intre oameni care iubeau acest sport si vroiau sa faca mai mult decat sa vada meciurile (si acelea putine) transmise la televizor. Asa ca lumea a inceput sa se stranga la mici “miutze” (in lipsa unui cuvant mai potrivit). M-am alaturat si  eu lor cred ca prin aprilie si pot spune ca nu regret asta nici un pic. Ei bine lucrurile au evoluat de atunci…lumea si-a dat seama ca deja putem trece la un alt nivel. Ceva de genul “gata cu joaca copii, treceti la treaba”. Si asta s-a si intamplat. Pe langa faptul ca am mai invatat cu totii mult mai multe in legatura cu sportul acesta, am reusit sa evoluam si ca echipa. In momentul de fata avem si echipamente (din pacate nu toti dintre noi, dar putin cate putin sper sa aiba toata lumea), iar miutele au disparut, fiind inlocuite cu antrenamente in toata regula.

Pentru mine personal este un sentiment extraordinar sa fac parte din aceasta echipa. Pe langa faptul ca am intalnit niste oameni extraordinari (si hai sa recunoastem e foarte tare sa iesi in oras cu toata linia, oameni unul mai “implinit” ca altul), am gasit acea senzatie incredibila pe care ti-o da un sport la un nivel inalt. Atunci cand simti ca iti testezi limitele..si totusi reusesti sa faci un pas peste ele. Recunosc ca nu m-am mai simtit asa decat in luptele de judo la un campionat sau chiar in intalnirile amicale, dar aici e altceva, aici e o echipa, mai presus de succesul personal este ECHIPA. Aici la fel de important cu a prinde o minge si a castiga ccativa yarzi sau eventual a marca un touchdown este sa blochezi un adversar eficient permitandu-i coechipierului tau sa alerge acei yarzi. Aici nu este loc de egoism, fie esti un om de echipa…fie…nu ai ce cauta aici.

Daca v-am trezit interesul veniti duminica in jurul orei 3 pe terenul din politehnica sa vedeti cum sta treaba. Faceti poze (suntem foarte fotogenici sa stiti), filmati, sau pur si simplu uitati-va la noi si apreciati. Va asteptam oricum la primavara la primul meci oficial de fotbal american din Romania.

Cateva poze de la antrenamentul de joi: (Mai multe, si in curand noi poze aici)

COSMIN

EU

Cosmin, din nou!

O parte din echipa